detasare

    o zi anormala de munca, cu prea multa liniste si prea putini oameni, ceva atat de obositor doar pentru ca nu ai ce face … e cea mai uratat din toate ; te-ndrepti spre casa cu aceeasi muzica din fiecare seara/dimineata si observi ca oricat de mult te-ar satisface, azi nu-ti e suficienta. te tot gandesti de ce sa fie asa si nu invers , orice mizilic pe care il ai in cap apare la lumina , te simti singur, te urci in autobuzul plin si ponosit ce circula pe strada si te va duce acasa, pe drum ramai blocat uitand de tine si de tot ce te-nconjoara. ochii ce-i ai aruncati pe fereastra lui parca nu vor sa vada nimic, in casti ai impresia ca nu se mai aude nimic… esti rupt total de lumea din jurul tau. si parca te si detasezi de trup si-ncepi sa te uiti la tine. te rupe din toate astea un peisaj atat de cunoscut ca nici nu-ti vine sa crezi ca ai ajuns la destinatie, cobori si transa-i rupata far sa vrei.esti atat de aproape de casa ca parca ai scoate cheile sa iti descui, dar uiti ce tre sa faci si treci pe langa ea, te-ntorci amuzat de cat de idiot poti fi si intri …. incepi sa dansezi cu o halucinatie … uiti ca ai castile in urechi si aluneci spre lumea ce iti lipseste, te-asezi pe jos cu sticla pe jumate plina , o scrumiera ce-astepta sa fie golita de atat timp c-a si uitat ce-asteapta, ti se fixeaza privirea in tavan si te pierzi din nou din tine… e un moment in care te vezi cum stai intins ca o balega in mijlocul camerei ce e umpluta de o sticla de bautura, un pahar, o scrumiera, un biet pachet de tigari si moartea lui, bricheta. 

     ajungi sa visezi la lucruri pe care ti le doresti si-ti faci o lista ce sti ca va disparea atunci cand vei ajunge-n tine iar , adormi si vi acasa de data asta te umpli iar de tine si iar incepi o noua zi…